Spune "NU" coruptiei!

Aceste poze sunt facute si editate de buna mea prietena, Adriana Iamandi, pe care o pup lipicios!:D:*

Sleep?

Intr-o zi.

Eu ]si[ ea

Mi se parea ca gesturile ei imi apartin, ca felul in care rimelul i se scursese pe obraji amintea de mahmureala mea, ca soldurile ei semanau oarecum cu ale mele, iar zambetul trist era ,evident, plagiat.
Ridic robinetul si imi alung somnul cu un jet puternic de apa rece si privesc din nou in fata mea. Aceeasi silueta ma devora din priviri, amintindu'mi de seara trecuta, cand ar fi trebuit, probabil, sa golesc mai putine pahare de vodka. Ma apropii usor si observ ca fata imi urmeaza exemplul. Imi exersez privirea patrunzatoare , realizez tarziu ca esuez constant in executarea miscarilor si ca fata continua sa ma copieze cu multa constiinciozitate.
Ii fac semn sa ma urmeze, se impotriveste. Strig la ea, din nou, riposteaza. Cad in genunchi extenuata si observ ca cedeaza la fel de usor..
Doamne, urasc diminetile "de dupa.."!

Iertare

Isi arunca pantofii cu tocuri subtiri, argintii langa patul ravasit ,prabusindu-se in ceea ce unii numesc "agonie". Din cand in cand privirea'i pierduta este demascata de fulgerele abile care danseaza la fereastra ei. Cufundata in asternuturile albe, moi..incearca sa isi aminteasca ultima noapte fara amintiri, noaptea in care inconstientul castigase in fata familiarei insomnii. Cand punctele de lumina se sting in noapte si o liniste apasatoare invaluie micul oras prafuit, singurul ei prieten ramane un MP3 zgariat, cu o memorie fantastica de un GB, mai incapatoare decat a persoanelor care se zbat sa para interesate de starea ei continua de visare. Si atunci se pierde...se pierde in randul imaginilor neclare si a cuvintelor estompate de timp. Se ineaca in propria'i dorinta, se sufoca in spatele unei masti pictate atent, mincinos. Aluneca intr'un val de culori vii, tacute, se impiedica de priviri intamplatoare si zambete pierdute si ajunge la EL. Il striga, dar nu o poate auzi. Este ca o fantoma in randul muritorilor care nu si-au consumat inca silabele, ca un televizor redus la tacere prin simpla atingere a unui buton. Daca ar putea sa il rapeasca si sa il poarte cu ea acolo, unde moartea nu ii poate atinge, unde iubirea nu este doar o stare de bine a sufletului... Iertare.
Dar cine poate sti? Si, desigur...cine sunt eu sa judec?