Mi se parea ca gesturile ei imi apartin, ca felul in care rimelul i se scursese pe obraji amintea de mahmureala mea, ca soldurile ei semanau oarecum cu ale mele, iar zambetul trist era ,evident, plagiat.
Ridic robinetul si imi alung somnul cu un jet puternic de apa rece si privesc din nou in fata mea. Aceeasi silueta ma devora din priviri, amintindu'mi de seara trecuta, cand ar fi trebuit, probabil, sa golesc mai putine pahare de vodka. Ma apropii usor si observ ca fata imi urmeaza exemplul. Imi exersez privirea patrunzatoare , realizez tarziu ca esuez constant in executarea miscarilor si ca fata continua sa ma copieze cu multa constiinciozitate.
Ii fac semn sa ma urmeze, se impotriveste. Strig la ea, din nou, riposteaza. Cad in genunchi extenuata si observ ca cedeaza la fel de usor..
Doamne, urasc diminetile "de dupa.."!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
:)) trebuie să-ţi asumi acţiunile, totuşi. trece si faza de " dupa " la un moment dat. bafta! :)
RăspundețiȘtergere